Indicaţii de pronunţie

Consoanele

Majoritatea consoanelor germane au o pronunṭie similara cu a echivalentelor lor românești. Existӑ însӑ urmӑtoarele diferenṭe de pronunṭie și particularitӑṭi ale limbii germane:

v
se pronunṭӑ ca [f] în limba românӑ: Vogel, von, vor.
w
se pronunṭӑ ca [v] în limba românӑ: was, Wasser, Wort, Wind.
z
se pronunṭӑ ca [] în limba românӑ: zu, zwei, Zimmer.
tz
se pronunṭӑ ca [] în limba românӑ: Katze, Platz.
j
se pronunṭӑ ca [i] în limba românӑ: ja, jung, Jahr.
ch
se pronunṭӑ ca un h palatal în românescul odihnӑ, dupӑ e, i, ä, ö, ü, eu, äu: ich, nicht, Licht, Bücher, euch; se pronunṭӑ ca un h velar în românescul șah, dupӑ a, o, au, u: auch, Buch, machen, kochen, Rauch, suchen.
sch
se pronunṭӑ ca [ș] în limba românӑ: schön, Schwein, Landschaft.
s
se pronunṭӑ ca [z] înaintea unei vocale: See, singen, Rose, lesen; se pronunṭӑ ca [s] în poziṭie finalӑ: Haus, Maus, ist, hast.

ss
ß

se pronunṭӑ ca [s]: Klasse, weiss, muss.

sp-
st-

se pronunṭӑ [șp], [șt] în poziṭie iniṭialӑ și în cuvinte derivate sau compuse, dupa prefix: sprechen, Spiel, spät, Straße, Stand, verstehen; în poziṭie intermediarӑ sau la sfârșit de cuvânt se pronunṭӑ [sp], [st]: Wespe, Husten, Meister, Kunst, Trost.
-b
la sfârștitul cuvântului se pronunṭӑ surd [p]: halb, lieb.
-d
la sfârștiul cuvântului se pronunṭӑ surd [t]: Bad, Bord, Bild, Rad.
-g
la sfârșitul cuvântului se pronunṭӑ surd [k]: Tag, Zug. In sufixul terminal -ig, fӑrӑ desinenṭӑ vocalicӑ, se pronunṭӑ însӑ ca un h palatal surd, ca în românescul stih: bilig, kräftig.
qu
se pronunṭӑ [cv]: Quelle, quer.
pf
atât p, cât și f trebuie pronunṭate egal, accentuat: Pfanne, Kopf.
ph
se pronunṭӑ ca [f]: Philosoph, Strophe.
kn
atât k cât si n trebuie pronunṭate egal, accentuat: Kneipe, Knie, Knopf, Knochen.
ge
în silabӑ finalӑ se pronunṭӑ ge (ӑ foarte slab) ca în cuvintele românești șagӑ sau lagӑr (germ. Lager); altfel, în poziṭie iniṭialӑ sau în cuvinte compuse, se pronunṭӑ ghe ca în românescul Gheorghe: Verhandlungen, Jäger, geben, gelb.
gi
se pronunṭӑ ghi ca în românescul ghinion: Gitter, Gift.
h
se pronunṭӑ ca un h aspirat în poziṭie iniṭialӑ și în sufixele -haft și -heit sau ca iniṭialӑ a celui de-al doilea cuvânt dintr-un cuvânt compus: Hand, Herr, Hund, Freiheit, Neuheit, Freihafen, treuherzig, Strohhut. Dupӑ vocalӑ nu se pronunṭӑ, dar lungește vocala dupӑ care apare: Hahn, Bahn, gehen, Ruh, Strohhalm.