 Majoritatea consoanelor germane au o pronunṭie similara cu a echivalentelor lor românești. Existӑ însӑ urmӑtoarele diferenṭe de pronunṭie și particularitӑṭi ale limbii germane:
 v |
se pronunṭӑ ca [f] în limba românӑ: Vogel, von, vor. |
w |
se pronunṭӑ ca [v] în limba românӑ: was, Wasser, Wort, Wind. |
z |
se pronunṭӑ ca [ṭ] în limba românӑ: zu, zwei, Zimmer. |
tz |
se pronunṭӑ ca [ṭ] în limba românӑ: Katze, Platz. |
j |
se pronunṭӑ ca [i] în limba românӑ: ja, jung, Jahr. |
ch |
se pronunṭӑ ca un h palatal în românescul odihnӑ, dupӑ e, i, ä, ö, ü, eu, äu: ich, nicht, Licht, Bücher, euch; se pronunṭӑ ca un h velar în românescul șah, dupӑ a, o, au, u: auch, Buch, machen, kochen, Rauch, suchen. |
sch |
se pronunṭӑ ca [ș] în limba românӑ: schön, Schwein, Landschaft. |
s |
se pronunṭӑ ca [z] înaintea unei vocale: See, singen, Rose, lesen; se pronunṭӑ ca [s] în poziṭie finalӑ: Haus, Maus, ist, hast. |
ss
ß
|
se pronunṭӑ ca [s]: Klasse, weiss, muss. |
sp-
st-
|
se pronunṭӑ [șp], [șt] în poziṭie iniṭialӑ și în cuvinte derivate sau compuse, dupa prefix: sprechen, Spiel, spät, Straße, Stand, verstehen; în poziṭie intermediarӑ sau la sfârșit de cuvânt se pronunṭӑ [sp], [st]: Wespe, Husten, Meister, Kunst, Trost. |
-b |
la sfârștitul cuvântului se pronunṭӑ surd [p]: halb, lieb. |
-d |
la sfârștiul cuvântului se pronunṭӑ surd [t]: Bad, Bord, Bild, Rad. |
-g |
la sfârșitul cuvântului se pronunṭӑ surd [k]: Tag, Zug. In sufixul terminal -ig, fӑrӑ desinenṭӑ vocalicӑ, se pronunṭӑ însӑ ca un h palatal surd, ca în românescul stih: bilig, kräftig. |
qu |
se pronunṭӑ [cv]: Quelle, quer. |
pf |
atât p, cât și f trebuie pronunṭate egal, accentuat: Pfanne, Kopf. |
ph |
se pronunṭӑ ca [f]: Philosoph, Strophe. |
kn |
atât k cât si n trebuie pronunṭate egal, accentuat: Kneipe, Knie, Knopf, Knochen. |
ge |
în silabӑ finalӑ se pronunṭӑ ge (ӑ foarte slab) ca în cuvintele românești șagӑ sau lagӑr (germ. Lager); altfel, în poziṭie iniṭialӑ sau în cuvinte compuse, se pronunṭӑ ghe ca în românescul Gheorghe: Verhandlungen, Jäger, geben, gelb. |
gi |
se pronunṭӑ ghi ca în românescul ghinion: Gitter, Gift. |
h |
se pronunṭӑ ca un h aspirat în poziṭie iniṭialӑ și în sufixele -haft și -heit sau ca iniṭialӑ a celui de-al doilea cuvânt dintr-un cuvânt compus: Hand, Herr, Hund, Freiheit, Neuheit, Freihafen, treuherzig, Strohhut. Dupӑ vocalӑ nu se pronunṭӑ, dar lungește vocala dupӑ care apare: Hahn, Bahn, gehen, Ruh, Strohhalm. |
|
